0125

What  secret, can be so harsh

Bigger than our sin from last touch ?

What desire can actually hide

In the dirty wish that does not want to be recognized ? 

Fragment.

" Nu ești mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia pâlpâie, gata să se stingă.  Stai cu ochii deschiși, te uiți într-un punct fix, dar nu vezi nimic. Și nici nu te gândești la nimic decât la propria ta oboseală de a trăi și de a muri. Răstignit undeva între viață și moarte, nu exiști pentru nici una dintre ele. Parcă plutești în derivă și aștepți să fii aruncat pe un mal, ori al vieții, ori al morții, ți-e egal. " 

din jurnalul anonim al unei anonime.

c'est magnifique !

sper că ești mulțumit cu reușitele tale. psihicul meu s-a dus pe apa mizeră a bahluiului, iar fericirea e de mult în sarcofag.

așa că, în semn de regret că m-ai cunoscut, aprinde te rog o lumânare, poate două din alea parfumate, și dă unui copilaș de pe stradă un covrig de la petru. umplut cu mere. erau my fav..

apoi du-te la un concert, bea de numai poți, și în timp ce ți-o pui în baie, adu-ți aminte ce ai făcut. am să-ți parfumez fularul ca să-ți reamintești mai ușor. sunt sigură că a ta nouă-veche iubită o să fie geloasă. nu o să creadă că m-ai eliminat, și o să te lase acolo în baie cu pula goală, că de. doar tu ești cel mai tare, nu ?

no bun. mersi mult că mi-ai arătat ce se-ntâmplă cu sufletele ălea faine, care iubesc precum respiră.

c'est fini.

Concluzeișon

puneam
fiecare jumate
să ne luăm
un pachet de țigări
numai de alea în foi.
eram combinați la cartelă
și vorbeam,
de noi...
"ăștia/ăia doi"
și împărțeam
aceeași pernă
aceași zi plină
de plăceri
și senzații
tristeți sau
jointuri faimoase.
Furam dulciuri din magazine,
cânt tu țineai de șase
le mâncam
pe'o bancă
ruptă, cu semnătura Versace.
Mergeam în același pas,
trezind ploaia în fiecare
nou oraș
dădeam amâdoi la rațe
apoi râdeam,
când ne trezeam în
străine case.
Ne jucam ascunsa
prin poienițe
iar când focul
arunca licurici fierbinți ,
credeau săracii căței
că nu vom mai fii -
cuminți.
Dar toamna ne-a dezbrăcat,
ne-a înecat în
al plăcerii păcat
lăsându-ne în frunze
ruginite,
în iubitele amintiri
a unei veri însorite -
amară fericire vei avea acum
căci nemernic vei fi de nu,
când eu ți-am scris o poezie,
de good-bye
și
toamnă pustie.

Clipa de vară

Lunile de vară pot fi o experiență ce îți provoacă stări de sufocare in zilele imediate ale sezonului de toamnă. Re-aglomerarea străzilor, gălăgia, natura în procesul de ușoară descompunere, nu fac altceva decât să aprofundeze nesfârșitul încheiat din vară. În acea zi ploaisă și caniculară de vară.

Dacă vrei sa nu fii mințit, nu întreba detalii. Și nici nu le sugera.

Am fugit de o relativitate absurdă a iubirii și a neștiutului, lăsându-mă făra să vreau înconjurată de manifestările amintirilor inocente, instabile, improprii, involuntare, crude, unele chiar false.

M-am lăsat trasă de o umbră, ce mă ducea undeva spre întuneric. Un fel de transă de care ești conștient, dar prea laș pentru a vrea să o termini. Nu îți pot explica de ce, dar ce îți pot spune e că mi-a plăcut, și tare cred a rămas la fel. Mă intrigă. Îmi dau seama de consecințe, de gânduri, manifestări și chiar sentimente, și tot nu mă pot abține.
Calc discret și sigur pe praful lăsat de faimosul Viciu, Timp chiar și Ignoranță, care în mod bizar se îndreaptă spre incertitudine. Eu continui însâ precum fumul se pierde ușor în atmosferă. Nu voi pune întrebări precum "de ce ? " căci știu concluzia, dar nu și răspunsurile.

Mai poți spune să nu regreți nimic din Viață, când ea te zgârie precum gheruțele unei pisici imature ? Relativitatea e sora ei mult prea sadică pentru mine, chiar dacă sunt momente în care o pot înțelege.

Poveste

Licuricii au început să cânte brusc, în timp ce zânele ușor apăreau una câte una. în curând o să vină și Peter-Pan, gata să ajute la transformea pământului în cea mai mare magie văzută de omenire. fiecare are o mapă a orașului, împărțită în cele mai grave zone pe cale de autodistrugere. nici un muritor nu ar putea știi, sau măcar ghici ce se petrece sub mica mea fereastră. aprind lumina. o sting. se uită din nou, dar o aprind iar. am impresia că pereții se rotesc, în timp ce ei caută cu disperare cutia cu Nurofen, în speranța că așa mă vor scăpa de “halucinații”. a amețit camera...
Tinkerbell a întârziat ... dar a adus niște echipamente de ultim minut, făcute special pentru a le ușura misiunea de "redecorare".
mașinării pentru a face oamenii mai fericiti, altelele mai mici pentru copaceii plini de praf, altele pentru animaluțele vagaboante.....încă nu știu cum a reușit de a inventat un șampon universal pentru pisici si căței, culmea, chiar și pentru porumbei (...).

Television

 The most important thing we've learned,
So far as children are concerned,
Is never, NEVER, NEVER let
Them near your television set --
Or better still, just don't install
The idiotic thing at all.
In almost every house we've been,
We've watched them gaping at the screen.
They loll and slop and lounge about,
And stare until their eyes pop out.
(Last week in someone's place we saw
A dozen eyeballs on the floor.)
They sit and stare and stare and sit
Until they're hypnotised by it,
Until they're absolutely drunk
With all that shocking ghastly junk.
Oh yes, we know it keeps them still,
They don't climb out the window sill,
They never fight or kick or punch,
They leave you free to cook the lunch
And wash the dishes in the sink --
But did you ever stop to think,
To wonder just exactly what
This does to your beloved tot?
IT ROTS THE SENSE IN THE HEAD!
IT KILLS IMAGINATION DEAD!
IT CLOGS AND CLUTTERS UP THE MIND!
IT MAKES A CHILD SO DULL AND BLIND
HE CAN NO LONGER UNDERSTAND
A FANTASY, A FAIRYLAND!
HIS BRAIN BECOMES AS SOFT AS CHEESE!
HIS POWERS OF THINKING RUST AND FREEZE!
HE CANNOT THINK -- HE ONLY SEES!
'All right!' you'll cry. 'All right!' you'll say,
'But if we take the set away,
What shall we do to entertain
Our darling children? Please explain!'
We'll answer this by asking you,
'What used the darling ones to do?
'How used they keep themselves contented
Before this monster was invented?'
Have you forgotten? Don't you know?
We'll say it very loud and slow:
THEY ... USED ... TO ... READ! They'd READ and READ,
AND READ and READ, and then proceed
To READ some more. Great Scott! Gadzooks!
One half their lives was reading books!
The nursery shelves held books galore!
Books cluttered up the nursery floor!
And in the bedroom, by the bed,
More books were waiting to be read!
Such wondrous, fine, fantastic tales
Of dragons, gypsies, queens, and whales
And treasure isles, and distant shores
Where smugglers rowed with muffled oars,
And pirates wearing purple pants,
And sailing ships and elephants,
And cannibals crouching 'round the pot,
Stirring away at something hot.
(It smells so good, what can it be?
Good gracious, it's Penelope.)
The younger ones had Beatrix Potter
With Mr. Tod, the dirty rotter,
And Squirrel Nutkin, Pigling Bland,
And Mrs. Tiggy-Winkle and-
Just How The Camel Got His Hump,
And How the Monkey Lost His Rump,
And Mr. Toad, and bless my soul,
There's Mr. Rate and Mr. Mole-
Oh, books, what books they used to know,
Those children living long ago!
So please, oh please, we beg, we pray,
Go throw your TV set away,
And in its place you can install
A lovely bookshelf on the wall.
Then fill the shelves with lots of books,
Ignoring all the dirty looks,
The screams and yells, the bites and kicks,
And children hitting you with sticks-
Fear not, because we promise you
That, in about a week or two
Of having nothing else to do,
They'll now begin to feel the need
Of having something to read.
And once they start -- oh boy, oh boy!
You watch the slowly growing joy
That fills their hearts. They'll grow so keen
They'll wonder what they'd ever seen
In that ridiculous machine,
That nauseating, foul, unclean,
Repulsive television screen!
And later, each and every kid
Will love you more for what you did.

-- Roald Dahl

...*Timpurile Timpului*...

Te ascunzi în ritmuri ameţitoare, dar în acelaşi timp strigi disperat după ajutor. eşti paranoic, şi faci glume proaste. dansezi lasciv cu micul diavol, şi te laşi atât de tandru posedat. ai ajuns o creatură fără sentimente, curaj sau onoare. totuşi...

Deshide o carte, bea un martini, fă-mi un ceai şi citeşte-mi o poveste înainte de culcare.

 Şopteşte-mi uşor acel secret de la origini.

Te provoc să te redescoperi, să îţi sedezi globulele, astfel încât să ajungi în pragul extazului.

 evadează în necunoscut, traiește la unison. sfarmă-ți propriul orizont !

am ajuns ? căci am inventat tot ce era neschimbat..sau e doar un truc magic ?

Crezi că ai putea vreodată reţine câteva stele într-un borcan din sticlă, ca să le foloseşti pe post de becuri eco ?

..Backspace..

- 1, 2 , 3 , 4...nu , hai din nou ! 1-2-3-4....4....5 ! gata! Sunt 5 ..

- Nu , eu văd 10

Stă mult prea aplecată spre traficul intens sprijinită de  balustrada ruginită ce începu să scârţie , iar vântul îi încâlceşte tupeist părul ondulat. Îmi place să o văd la un pas de pericol... cu câtă eleganţă poate sfida gravitaţia. Încep să cred că nu e doar o simplă fiinţă umană  care să îţi încearcă norocul de fiecare dată când poate. 

Îmi aprind o tigară şi o privesc cum se roteşte uşor un jurul meu, cu privirea aia demonic de dulce...

- Au mai apărut două.

Fiecare celulă din corpul meu explodează, transformându-se în mii şi milioane de ace ce-mi înţeapă sever venele. Nu ştiu cum reușește să-mi invoce stările astea, însă ştiu cum o pot oprii. Dar nu aici. Nu acum.

Privirile noastre se amestecă într'un ritm ameninţător, iar singurul lucru care îmi trece acum prin cap e cum să-mi readc pulsul la nivelul normal. Ştia şi deja că știu asta. Trebe numa să o gândesc. 

- Bună neața.

nameless

A vazut lumea de undeva de sus .se uita in gol la ea , fredonand absent niste versuri prea simple, si totusi atat de semnificative, “ I am rambling trough the night” cu speranta ca vor da culoare creaturilor de jos.cu ideea ca poate schimba ceva.dar nu s'a intamplat nimic decat culoarea rosie a semaforului sa dureze mai mult.

Lasa vantul ce devine din ce in ce mai rece, sa se joace prin suvitele ude , lasa fumul sa evadeze haotic , iar scrumul sa ii arda manecile prea lungi.va lasa in urma tot ce stie , hotarata sa nu se mai uite inapoi. Dar in orice ecuatie este o necunoscuta “ x” , asa cum aici este un cuvant “ dar” …

Dar totusi …daca lasa in urma tot ce stie si pe cine cunoaste ,o va face lucrul asta mai fericita ? Nu exista riscul ca toate lucrurile alea sa se transforme intr'o fantoma urata , pregati'ta sa bantuie fix atunci cand imaginarul atinge cote maxime ?

"I think I should go back to sleep,

to dream that cute black sheep

and to write in stars..

to..slowly paint the past."

Enter, litere tastate la intamplare , spatiu. Formula simpla pentru a scrie o prostie. Fix ca aici.

Backspace ?

Iasi - Brasov , 7 august , 7 a.m

I'm a writer....care asculta radio guerilla pe un drum plin de gropi spre Brasov.pana acum am prins toate stopurile posibile, si nici macar nu am iesit din Iasi....de parca nici nu ma lasa sa plec...dar soferu' acceleareaza brusc si nu stiu cum se face, ca apare din senin,un semn mare la marginea drumului : “Carrefour va ureaza drum bun!”

“I don't wanna lose you” o tipa tot canta fraza asta, de parca a ramas pe repeat...dar, daca ma gandesc mai bine..sa zicem ca ii dau dreptate.

Nu sunt nici la jumatatea drumului si nu mai am chef sa scriu,dar continui sa imi insir sentimentele , gandurile , ideeile , pe o bucata de hartie,care mai devreme sau mai tarziu, va ajunge intr'un centru de reciclare,unde nimeni nu se va obosi sa afle ce secrete se pot ascunde in spatele randurilor....si totusi, I'm a writer, pregatit teoretic pentru orice situatie.teorie, practica.le vad ca niste simple lucruri paralele.fara nici o legatura...

am sa inchid ochii acum , dar am sa las pixul pe foaie, fara ma gandesc la urmari.o ultima privire spre un curcubeu palid , si sunt gata sa caut partea buna... macar in somn...macar in teorii.

..where the end begins..

mi-a ajus încet în creier. simt cum se rotește ușor, lent, trecând peste fiecare curbură,  dându-mi falsa impresie că am amețit. fix ca atunci când te dai multpreamult într-o învârtitoare și nu ești capabil să strigi ”Stop! “

S-a oprit timpul. 

Greierii nu mai cântă, stelele nu mai clipesc (asta în cazul în care erau stele și nu sateliți), sângele din vene s-a oprit și el. fiecare moleculă sau particulă așteaptă. pe cineva. sau ceva. 

dar fumul însă se ridică tot mai sus, oprind absolut tot. până și pământul. nu mai e mult și se oprește și Pluto(micuța-noastră-planetă-înghețată-neoficiala) și totuși, a ramas muzica din boxe care rasună în tot Universul, ca și cum ar vrea să cheme pe acel ceva  sau cineva care să mă trezească.dar nu sunt adormită.dar nu sunt nici trează.

nu e nici noapte,nu e nici zi. așa e corect? 

ce poate fi corect când tu vezi haos chiar și atunci când nu e ? uite, acum totul stă pe loc doar ca să vezi cât de diferit poți fi.

Day 7

.Dreams
Aren't
Nonsense..